pescarul

Ce si cum pescuim in prohibitie.
Pe de alta parte, la stiuca puteti pescui cu orice tip de momeli in perioada de prohibitie, ca rama porumb sau mamaliga (daca aveti impresia ca s-ar putea prinde stiuca la asa ceva), cu conditia ca la un eventual control sa nu aveti in juvelnic decat stiuca si, cel mai important, personalul care efectueaza controlul sa va creada ca pescuiti la stiuca.
La salau conditiile de pescui sunt asemanatoare cu cele pentru stiuca, cu diferenta ca la pestisor viu trebuie folosit ghibotul, cu conditia sa fie cumparat.
Crap, caras, lin, platica
Crapul, carasul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Crapul si carasul mai ales continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi, libelule). Crapul mai cade si la mamaliga.  
Clean, mreana, scobar
In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu.
Mreana prefera inca branza topita.
De regula in perioada de prohibitie scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate.
Sursa: www.pescarulhoinar.com
Ca detalii iata cateva informatii preluate de pe www.pentrutoti.tripod.com:
Am intalnit numeroase persoane care au cumparat lansete usoare pentru pescuitul crapului, sau lansete grele pentru pescuitul rapitorilor. Pe linga disconfort, acestia s-au lovit de o serie de probleme, unele extrem de costisitoare. Cunosc citeva cazuri in care la pescuitul crapului era folosita o lanseta cu actiune 10-30 g, lungime 2.1 m. Nu mare a fost surpriza acelor pescari care, aruncind plumbi avind grutate cu mult peste cit recomanda producatorul lansetei, dupa un numar de lanseuri au rupt lansetele. Acestia, in majoritatea cazurilor incepatori, nu cunosteau nimic despre rezistenta lansetelor (actiune, putere). Dar sa vedem cum ne alegem lansetele.
Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:

• actiune;
  

• putere.
  

Actiunea poate fi:

• De virf (A) - actiune rapida;
  

• Mijocie (B) - actiune semirapida;
  

• Parabolica (C);
  

• Lenta(D).
  

Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5.
Puterea este, de regula, determinata cu relatia:
P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30 - lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica.
Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 800 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 5-6 kg. Un fir mai gros poate pune in pericol varga.
Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 10 kg rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua miini).
Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri, depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.
Cele mai raspindite si utilizate mulinete sunt cele cu tambur fix.
In general, cind cumparam mulinete trebuie sa ne orientam catre acele modele care corespund scopului urmarit; pentru pescuitul rapitorilor sunt utile mulinetele cu tambur mic, usoare, cu cit mai multi rulmenti. Pentru pescuitul stationar vom putea opta si pentru modelele cu bucsa sau mai recomandat mixte, tinind cont ca pretul este proportional cu numarul de rulmenti, iar marimea acesteia va fi aleasa in functie de grosimea si lungimea firului dorit. Uzual, pentru pescuitul stationar se aleg modelele cu marimea tamburului 40 - 50 care pot fi incarcate cu circa 100-150 m fir 0.3 - 0.35 mm.
Angrenajele mulinetelor trebuiesc anual unse cu ulei sau vaselina in functie de recomandarile producatorului in caz contrar acestea putindu-se uza si deteriora grav. Pentru un travaliu mai putin obositor, la pescuitul pestilor mari, sunt avantajoase mulinetele cu frina pe fir. Intotdeauna pescuiti cu frina usor slabita, altfel puteti fi surprins de pestii mari, in special in faza inteparii acestora si ... consecintele vor fi neplacute.
Din secretele plutelor de pescuit
Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.
In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.
Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.
In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice poliamidice. Firele textile sunt materiale compozite- multifilare (polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele componente avind rezistenta de 10 ori mai mare decit a otelului.
Avantaje nylon:

• este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna;
  

• umple bine mulineta, da siguranta lanseului;
  

• rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate;
  

• utilizabil la toate tipurile de inele.
  

Dezavantaje nylon:

• rezistenta la frecare este limitata;
  

• la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile ineficace;
  

• suporta destul de rau ultravioletele;
  

• uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin anual.
  

Avantaje fir textil:

• rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale;
  

• rezistenta la uzura este foarte buna;
  

• durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani);
  

• coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la distante foarte mari;
  

Dezavantaje fir textil:

• asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind necesare inele foarte dure (Sic, Gold Cemet);
  

• rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate;
  

• pretul este foarte ridicat.
  

Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de calitate si forfacul din fir textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor mari.
Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se urmareste utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir prea gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a numarului de muscaturi.
Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.
DESPRE NADE SI MOMELI

• Miez de piine preparat
  

Se ia miez de piine alba proaspata si se comprima pana obtinem un cocolos cit un mar. Punem miezul in mijlocul unei bucati de pinza, infasuram bine, apoi il inmuiem brusc intr-un vas cu apa clocotita astfel incat sa se imbibe pinza si putin si piinea. Se stoarce usor si apoi se framinta energic prin pinza pina acesta devine ca o pasta. In pasta se adauga putin zahar sau miere (o lingurita).
O alta reteta este de a adauga in miezul de piine framintat esenta cu miros de banane. Este atractiva pentru obleti si mai ales pentru caras.

• Rima
  

Rimele sunt cele mai raspindite si preferate dintre momelile vii, fiind eficiente la pescuitul majoritatii pestilor din tara noastra.
In functie de mediul in care traiesc, rimele pot avea culori si dimensiuni diverse. Astfel, pentru pescuitul somnului, al pestilor de dimensiuni mari in general, este indicata rima de pamint care este mai mare si de culoare alb - rozalie. Exemplarele mari de rama pot depasi 10 cm. Rimele de balegar sunt mai eficiente in cazul pestilor medii si mari si au dimensiuni mai mici - media sub 8 cm. Culoarea acestora este maro-rosiatica. De precizat ca acestea nu se vor baga in ac incepind cu capul - acesta fiind mai mobil - ci cu coada, rima ramanand un timp mai indelungat vie in apa stimuland pestii.

• Viermusii de carne
  

Viermusii de carne reprezinta una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul in balti; aceasta momeala este eficienta pentru pesti pasnici in special. Nu vom insista prea mult asupra viermusilor deoarece sunt arhicunoscuti. Totusi dorim sa va atragem atentia asupra urmatorului fapt: pentru a avea niste viermusi buni trebuie sa avem in vedere ca acestia sa fie prospeti (larve in primele faze) altfel ne trezim la balta cu muste. Viermusii tineri (prospeti) pot fi recunoscuti deoarece prezinta in abdomen o pata intunecata. Sunt de preferat viermusii mari. Acestia se vor pastra in frigider, in cutii inchise - prevazute cu gauri mici de aerisire - in care vom pune putin malai.

• Mamaliga
  

Una dintre momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu coaja) este lasata de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar la lansare. Va prezentam in continuare 3 retete de mamaliga verificate in practica cu rezultate foarte bune.
1. Reteta urmatoare este verificata si da rezultate dintre cele mai bune.
Se ia o masura de faina si doua de malai. Se pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a fiert, se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si 5 picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate fi folosita cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se introduce mamaliga intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si se face o minge strinsa bine cu materialul respectiv. Este bine apoi sa o latim prin presare. Se fierbe apoi pina cind aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate din material. Aceasta poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa dorinta.
Reteta oferita de Dan Barzoianu - Firma Zziplex Bucuresti
-----------------------------------------------------------
2. Se pune un vas cu 2 litri de apa la fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate. Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana a doua zi. Adoua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura).
Reteta oferita de Cornaciu Catalin
-----------------------------------------------------------
3. Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist, simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala, condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi. Fir intins.

• Boabe de porumb
  

Porumbul nou, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie, anason etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, la platica sau pentru alte specii de pesti pasnici, fiind nelipsit la pescuitul crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta momeala si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte scazut. Exista mai multe moduri de fixare a boabelor de porumb in ac, cea mai eficienta fiind cea numita "la fir de par".
Va propunem in continuare o modalitate de fixare a boabelor pe firul de par. Pentru aceasta se alege un ac nr. 2-4, care se leaga cu un fir textil (0.15-0.2) ca in figura alaturata. De remarcat ca firului legat i se va lasa o prelungire de circa 8 cm la extremitate realizindu-se o bucla cu diametrul de 1-2 mm. Lungimea prelungirii trebuie sa fie in final de circa 5-6 cm de la curbura acului in jos. Cu ajutorul unui ac (iglite) se fixeaza trei boabe astfel incit de la curbura pina la prima boaba sa ramina 2-3 cm. Apoi se retrage iglita puninduse in bucla terminala un opritor din varnis, elastic sau chiar un segment scurt dintr-un betisor.

• Nada pentru scobar
  

1. Se ia SPLINA DE PORC (de la orice carmangerie) si se da prin masina de tocat carne de 2 ori, ca sa fie cat mai fina. Apoi se amesteca cu faina de malai, pana se face o pasta elastica. Ceva praf de sange ar fi...perfect, iar daca aveti si rame tocate, sunteti cei mai tari (la nade, ca la pesti, depinde si de maiestrie....). De nadit...ca iarna. In amonte, bulgari mici si...cu zgarcenie, ca altfel...se-ngrasa pestii.
Autor: Cosmin Man
2. Nada se prepara din mamaliga, nu foate tare, pamant de gradina, sau orice fel, dar sa fie mai cleios si viermisori de carne. Mod de preparare: se prepara mamaliga din doua pungi de malai; se amesteca pamantul cu mamaliga in proportie de 2:3. Daca este nevoie se mai adauga apa. Se adauga apoi viermusii, cam un borcan de 400 g si se amesteca bine. Se fac apoi bulgari cam cat jumatate de pumn si se arunca in amonte de locul dorit.
Asa cum orice pescar sportiv stie, sau ar trebui sa stie, pestii capturati pot fi opriti - legal - daca indeplinesc anumite dimensiuni minime prevazute de lege, si in plus cantitatea pescuita/zi nu trebuie sa depaseasca 5 kg, cu exceptia unei capturi care depaseste 5 kg.
Mai jos va prezentam dimensiunile (in cm) sub care anumite specii de peste nu pot fi pastrate - pescarul avind obligatia sa inapoieze apei pestii vii. Aceste date va sunt prezentate si in permisul de pescuit. Denumirea speciei Dimensiunea minima legala (cm).